În dimineața zilei de naștere a fiicei mele, casa mirosea a vanilie, baloane noi și speranță ținută cu grijă între două palme. Pe masa din bucătărie, tortul era acoperit cu o glazură roz pal, iar în mijlocul lui străluceau lumânările pe care le alesese chiar ea cu o săptămână înainte. Pe perete, agățasem o ghirlandă simplă, cu litere aurii, iar sub fereastră așezasem cadourile împachetate în hârtie colorată. Totul era pregătit pentru o zi obișnuită de sărbătoare, dacă o zi în care un copil așteaptă să fie văzut poate fi numită vreodată obișnuită.

O resto si pe aver rig