Nu există baloane agățate pe pereți, nici lumânări aprinse pe un tort. În locul lor, există pași grăbiți pe coridoare și o atmosferă de tensiune. Îmi port halatul alb, la fel ca în atâtea alte zile, dar astăzi simt o diferență profundă. Întrebându-i pe alții cum se simt, realizez că nimeni nu m-a întrebat pe mine.

Singurătatea în mijlocul mulțimii
Este un adevăr simplu și tăcut pe care mulți oameni care lucrează în profesii dedicate altora îl cunosc foarte bine. Există zile în care ești înconjurat de oameni și totuși te simți singur. Momentele în care vorbești cu zeci de persoane, dar nu ai cu cine să împărtășești ceea ce simți cu adevărat, sunt adesea cele mai dureroase.Amintiri din copilărie
În această dimineață, am ajuns la spital înainte de răsărit. Aerul era rece, iar orașul încă dormea. Mi-am amintit de zilele de naștere din copilărie, când casa era plină de viață, iar mama pregătea ceva special. Aceste amintiri îmi aduc un zâmbet, dar și o tristețe profundă, pentru că viața s-a schimbat.

Alegerea de a ajuta
Am ales medicina pentru că am vrut să ajut oamenii, să fiu acolo în momentele în care cineva avea nevoie de speranță. Am avut privilegiul de a salva vieți și de a ține mâna pacienților în cele mai dificile momente. Totuși, fiecare drum are un preț, iar uneori pierzi momente care nu se mai întorc.

Importanța conexiunii umane

O resto si pe aver rig