Untul-pământului, cunoscut și sub denumirea științifică Tamus communis, este o plantă sălbatică cu o istorie bogată în medicina populară românească. Folosită în special în zonele de deal și munte, această plantă este recunoscută pentru proprietățile sale analgezice și antiinflamatoare. Deși toxică la ingerare, rădăcina sa are efecte remarcabile în tratarea afecțiunilor reumatice și a durerilor musculare, fiind un remediu natural apreciat de generații.

Proprietățile terapeutice ale Untului-pământului
Rădăcina de Untul-pământului conține substanțe iritante, precum oxalați de calciu, saponine și alcaloizi, care, aplicate local, generează o vasodilatație intensă. Aceasta duce la:

Creșterea circulației sanguine în zona aplicată
Reducerea rigidității articulare și a inflamației
Scăderea durerii în cazurile de reumatism, nevralgii, lumbago și sciatică
Aplicarea corectă a unguentului sau frecției determină o senzație de căldură, urmată de calmarea durerii.

Studiile științifice asupra Untului-pământului

O resto si pe aver rig