Limitarea privirii nu înseamnă însă că porcul „nu vede” ce se întâmplă deasupra lui. Mai degrabă, traseul până la acea privire este altul: în loc de o simplă ridicare a capului, intervine o mică „coregrafie” a corpului. În curte, asta se traduce prin a face câțiva pași înapoi, a se roti sau a-și arcui spatele pentru a câștiga un unghi mai bun.
Inteligență, obiceiuri și locul porcului în gospodărie
Redusă pe verticală, dar surprinzătoare la capitolul inteligență: porcul are memorie bună, învață trasee, recunoaște persoane și răspunde la sunete familiare. Se adaptează rapid dacă mediul îi oferă rutină și predictibilitate, iar acest lucru a fost observat de mulți crescători – animalul își anticipează ora mesei, reacționează la chemări și găsește fără ezitare drumul către adăpost.
O resto si pe aver rigUn comportament emblematic este scormonitul. Botul – extrem de sensibil – funcționează ca un instrument de explorare. Căutarea rădăcinilor, a insectelor sau a resturilor vegetale nu este un „moft”, ci o nevoie naturală. De aceea, porcul poate întoarce solul rapid, „citind” cu vârful râtului ceea ce ochii nu pot surprinde.
La capitolul curiozități, merită amintit simțul olfactiv deosebit: porcii pot detecta hrana ascunsă în pământ, iar în unele locuri au fost folosiți pentru găsirea trufelor. În plus, nu transpiră ca oamenii; ca să se răcorească și să țină insectele la distanță, au nevoie de noroi ori de zone umede. Acel „tăvălit” prin nămol este, de fapt, o strategie eficientă de termoreglare și protecție.
Percepția de „animal murdar” vine, adesea, din felul în care este ținut. Când are spațiu suficient și condiții decente, porcul își separă zona de hrană de cea în care își face nevoile și se dovedește mult mai ordonat decât cred mulți. În gospodăriile tradiționale, această organizare naturală a fost observată de generații întregi.
O resto si pe aver rig
