— Tată, de ce nu ne respectă? Doar pentru că suntem de la țară?
Tatăl a zâmbit cu calm și ia răspuns:
— Fiule, valoarea unui om nu se măsoară după haine sau după locul în care trăiește, ci după muncă și bunătatea lui. Noi cultivăm hrana care ajunge pe mesele lor, iar fără muncă țăranului nimeni nu ar avea pâine, legume sau fructe.
Au trecut zilele, iar în acel an un viscol puternic a lovit orașul și a blocat drumurile și piețele. Alimentele au început să lipsească rapid, atunci oamenii și-au amintit de săteni și de fermieri. Hassan și oamenii din sat au adus produse din recoltele lor și au ajutat orașul fără să ceară nimic în schimb, pentru că ei cunoștea adevărata valoare a solidarității și a bunătății.
Un bărbat din oraș a spus cu rușine:
Într-o zi, fiul său Yassine a mers cu el în oraș pentru a vinde legume pe care le cultivaseră tot sezonul. Băiatul era fericit că vede orașul pentru prima dată, dar a observat ceva care la întristat. Oamenii treceau pe lângă ei fără să îi salute, iar unii îi priveau de parcă ar fi fost mai puțin importanți doar pentru că veneau din țară și purtau haine simple.
O resto si pe aver rig
