Mi-a răspuns atât de simplu încât mi-au dat lacrimile.
„Nu-mi trebuie nimic. Atât timp cât sunteți sănătoși și veniți din când în când să bem o cafea împreună, eu sunt cel mai bogat om din lume.”
Atunci am realizat cât de diferită este generația lor.
Noi alergăm după lucruri.
Ei au alergat toată viața după oameni.88 de ani de iubire
Astăzi, casa este plină de copii, nepoți și strănepoți.
Pe masă sunt fotografii vechi, prăjituri făcute în casă și tortul pe care îl așteaptă toată lumea.
Când stingem luminile și aprindem lumânările, bunicul închide pentru câteva secunde ochii.
Nu știm ce dorință și-a pus.
Dar îl vedem zâmbind.
Și acel zâmbet valorează mai mult decât orice cadou.
O lecție pentru fiecare dintre noi
Viața este imprevizibilă.
Oamenii pe care îi iubim nu vor fi alături de noi pentru totdeauna.
De multe ori amânăm să spunem „Mulțumesc”.
Amânăm să îmbrățișăm.
Amânăm să petrecem timp împreună.
Crezând că vom avea mereu ocazia.
Dar adevărul este că fiecare zi petrecută alături de cei dragi este un dar.
Iar bunicul meu m-a învățat că iubirea nu se măsoară în bani, ci în timpul, grija și sacrificiile pe care le oferi fără să ceri nimic în schimb.
Astăzi vreau să-i ofer ceva ce niciun magazin nu poate vinde
Nu pot să-i întorc anii înapoi.
Nu pot să-i șterg ridurile și nici să-i iau durerile.
Dar pot să-i ofer ceva care îi luminează întotdeauna chipul.
Afecțiunea oamenilor.
Fiecare cuvânt frumos îl emoționează.
Fiecare mesaj îl face să creadă că bunătatea pe care a răspândit-o în lume s-a întors la el.
De aceea, astăzi am o singură rugăminte.
Dacă ai citit această poveste până aici, lasă-i și tu un simplu mesaj.
Poate doar două cuvinte:
O resto si pe aver rig
