👇 Continuarea poveștii în primul comentariu de sub imagine 👇

slăbită. Mult prea slăbită.

Stătea pe un scaun vechi din bucătărie, cu mâinile strânse în poală. Pereții erau aceiași, văruiți cândva de mama, dar acum îngălbeniți de timp. Pe masă, o cană crăpată și un borcan cu zahăr pe jumătate gol.

M-a privit și a zâmbit. Același zâmbet calm, care nu cere nimic.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *