Dar lumea nu se oprește pentru victoriile copiilor diferiți. De cele mai multe ori, trece pe lângă ele pentru că nu știe să le măsoare. La grădiniță, unii părinți mă priveau cu milă. Alții își trăgeau copiii mai aproape când Amalia se exprima prea intens sau când mergea nesigur. La locul de joacă, am auzit de multe ori acea tăcere scurtă care apare după ce un copil întreabă de ce alt copil merge altfel. Întrebările copiilor nu m-au durut niciodată la fel de mult ca răspunsurile adulților. Copiii voiau să înțeleagă. Adulții voiau să evite.

Prietenii care au rămas și cei care au dispărut încetCând Amalia era mică, mulți oameni îmi promiteau că vor fi aproape. Îmi spuneau că mă pot baza pe ei, că vor veni, că o vor iubi, că nu voi fi singură. La început, chiar veneau. Aduceau supă, haine, jucării, mesaje lungi. Apoi viața lor a continuat într-un ritm normal, iar a mea a rămas plină de terapii, nopți grele și calcule despre bani. Încet, fără rupturi dramatice, cercul nostru s-a micșorat.

O resto si pe aver rig