Daniel părea că va leșina.

Pentru prima dată în viața lui era victima propriilor minciuni.

Și era incapabil să suporte greutatea lor.

Am ridicat geanta.

Și m-am ridicat.

„Naomi…”

Vocea lui Daniel m-a oprit pentru o clipă.

M-am întors.

„Da?”

Ochii lui erau plini de disperare.

„De ce?”

Am zâmbit trist.

Foarte trist.

„Pentru că adevărul ajunge întotdeauna la destinație.”

Apoi am privit-o pe Camille.

Femeia care fusese cândva sora pe care mi-o alesesem singură.

Femeia care îmi furase soțul și își construise fericirea pe ruinele durerii mele.

„Ți-am adus exact ceea ce mi-ai cerut.”

Ea m-a privit printre lacrimi.

„Ce?”

O resto si pe aver rig