În apartament au început să apară obiecte mici cumpărate special pentru ea. O cană albastră care îi plăcea. O pătură moale. Câteva cărți ușoare. Haine simple, dar curate, care nu cereau nimic de la ea. În jurul acestor obiecte a început să se construiască o nouă normalitate. Nu era fericire deplină, dar era o formă de repunere în funcțiune a unui suflet obosit. Uneori, Lia deschidea dulapurile și se uita la haine, nu din dorința de a le număra, ci pentru că ideea de a avea alegeri o impresiona încă. Alteori se uita la masa din bucătărie ca și cum ar fi fost un simbol al unei vieți pe care nu mai îndrăznise să o creadă posibilă.

Wiktor, în schimb, își descoperea propria vulnerabilitate. Până atunci își organizase viața astfel încât să nu depindă emoțional de nimeni. Însă prezența Liei în casa lui a spart această structură de protecție. Nu într-un mod haotic, ci într-unul subtil. Simțea grija mai intens, dormea mai puțin liniștit, se gândea de multe ori dacă face destul, dacă nu cumva reface prin alte mijloace o formă de eroare veche, aceea de a tăcea când cineva are nevoie de ajutor. Adevărul era că se temea și pentru el însuși. Se temea de sentimentul pe care îl credea uitat.Pe măsură ce Lia revenea la viață, Wiktor descoperea că iubirea lui din adolescență nu murise. Se transformase. Nu mai era febra tânără a viselor imposibile, ci o afecțiune adâncă, matură, una care nu mai căuta să posede, ci să susțină. Această trecere era importantă. Nu îl făcea un erou romantic și nici nu îi dădea dreptul la așteptări. Îl făcea, în schimb, capabil să rămână fără a cere nimic. Și tocmai această absență a revendicării a fost poate cel mai curat dar pe care i l-a oferit Liei.

Primele semne ale schimbării
Schimbarea adevărată nu a fost marcată de declarații sau de mari momente decisive, ci de lucruri mărunte. Într-o dimineață, Lia a deschis ea însăși perdelele. Într-alta, a pregătit micul dejun fără să se teamă că nu știe cum se face. Într-o altă zi, a ieșit la o plimbare scurtă în cartier, fără să privească mereu înapoi. Fiecare dintre aceste gesturi demonstra că aerul din jur nu mai era ostil. Lumea din afara apartamentului continua să fie aceeași, dar pentru ea devenea treptat locuibilă.

O resto si pe aver rig