Locuiesc împreună cu bunicul meu într-un sat mic, liniștit, unde timpul pare să curgă altfel decât în orașele aglomerate. Aici, zilele încep devreme, odată cu răsăritul soarelui, iar serile se încheie repede, în liniștea pe care doar satul o poate oferi.
Astăzi este o zi specială. Este ziua bunicului meu.
Poate pentru mulți oameni este doar o altă zi obișnuită din calendar, dar pentru mine este una dintre cele mai importante zile din an.
Din păcate, nu avem o casă plină de musafiri. Nu sună telefoanele fără oprire. Nu există petreceri mari, torturi impresionante sau cadouri scumpe.
Suntem doar noi doi.
Dar uneori, tocmai lucrurile simple au cea mai mare valoare.
Bunicul s-a trezit dis-de-dimineață, așa cum face în fiecare zi de zeci de ani. A deschis încet ușa casei, a privit cerul și a rămas câteva momente în liniște.
Are mâinile muncite de o viață întreagă. Fiecare rid, fiecare urmă de pe chipul lui spune o poveste despre sacrificiu, muncă și iubire.
O resto si pe aver rig
