Andrei a scris acea propoziție simplă pe internet într-o dimineață rece de noiembrie.
Nu încerca să impresioneze pe nimeni.
Nu voia milă.
Nu voia atenție.
Pur și simplu simțea că inima lui era prea plină și trebuia să spună undeva adevărul pe care îl purtase toată viața:
că nu avusese niciodată pe nimeni…
în afară de bunica lui.Casa mică de la marginea orașului
Andrei crescuse într-o casă veche, cu pereți subțiri și podele care scârțâiau la fiecare pas.
Iarna, frigul intra pe sub ușă.
Vara, acoperișul trosnea sub soarele puternic.
Dar pentru el, acel loc fusese mereu acasă.
Pentru că acolo era ea.
Bunica Maria.
Femeia cu mâini muncite, spate obosit și ochi atât de blânzi încât puteau liniști orice durere.
Părinții care au dispărut
Mama lui Andrei plecase când el avea doar trei ani.
La început promisese că se întoarce.
O resto si pe aver rig
