Apoi promisese că va suna.
După aceea… dispăruse complet.
Tatăl lui nu fusese niciodată cu adevărat prezent.
Alcoolul îl transformase într-un străin chiar înainte să plece definitiv.
Astfel, într-o singură noapte, bunica Maria devenise tot universul unui copil mic.
Și nu s-a plâns niciodată.Sacrificiile ei
Bunica Maria avea o pensie mică.
Foarte mică.
Dar de fiecare dată când Andrei avea nevoie de ceva, ea găsea o soluție.
Își cosea aceeași haină iarnă după iarnă.
Mânca mai puțin ca el să aibă porția întreagă.
Mergea kilometri pe jos pentru a economisi bani de autobuz.
Și niciodată…
nici măcar o singură dată…
nu l-a făcut să se simtă o povară.
Ziua în care a înțeles
Când Andrei avea nouă ani, școala organizase o serbare pentru „Ziua Familiei”.
Toți copiii veniseră cu părinții lor.
Unii cu ambii.
Andrei venise cu bunica.
Își amintea perfect cum doi băieți râdeau în spatele lui.
„Uite-l pe ăla… a venit cu bunica.”
Atunci Andrei simțise pentru prima dată rușine.
Dar când s-a uitat spre bunica Maria și a văzut cât de emoționată era că îl vede pe scenă…
rușinea s-a transformat în altceva.
Mândrie.Foamea
O resto si pe aver rig
