Poveste completă – peste 1000 de cuvinte
Ana își strânse halatul alb mai bine pe umeri în timp ce se uita la ceasul din camera de gardă. Era ora 6:47 dimineața. Spitalul deja vuia de activitate, iar mirosul de dezinfectant amestecat cu oboseală plutea în aer ca o povară invizibilă.
Nimeni nu știa, dar pentru Ana acea zi nu era una obișnuită. Era ziua ei de naștere. 32 de ani.
O resto si pe aver rig
