## Un moment de bucurie și anxietate
„La mulți ani, Ema! La mulți ani, Ana!”, strigă tata, afișând un zâmbet care poate însenina chiar și cele mai triste zile. Fața lui radiază iubire, iar eu simt că este cel mai frumos cadou pe care l-am putea primi vreodată. Apoi, eu și Ana ne ținem de mână și ne îndreptăm spre mesele încărcate cu delicatese, așteptând momentul să stingem lumânările.
Dar o umbră de neliniște îmi traversează inima. „Tată, unde e mama?”, întreb, cuvintele ieșind într-o șoaptă tremurândă. În acea clipă, tatăl meu își pierde zâmbetul și inima îmi bate mai repede. N-am mai văzut-o de zile întregi…
## Întrebări și dorințe
„E la serviciu, draga mea”, răspunde el, dar tonul lui nu este triumfător. „Știi cum e, trebuie să ne asigurăm că ai tot ce îți dorești.” E adevărat? Nu cumva dăruirea ei față de noi este umbrită de dorința noastră de a o avea înapoi? Ne uităm unul la altul, Ana începe să plângă, iar eu mă chinui să-mi șterg lacrimile.
„Hai să mâncăm prăjitură!” ne încurajează tata, încercând să schimbe subiectul, dar inima mea rămâne neliniștită. „Astăzi împlinim cinci ani! Avem două prăjituri și de două ori mai multă distracție cu tata. Vă rog, urați-ne la mulți ani!” îmi repet, sperând că această zi va fi o zi a bucuriei, nu a tristeții.
## O priveliște teribilă
O resto si pe aver rig
