Nu ne-am mai măsurat timpul în luni sau anotimpuri. Am început să-l măsurăm în consultații, analize, tratamente și rezultate. Holurile spitalelor au devenit locuri familiare. Scaunele din sălile de așteptare au devenit martorii tăcuți ai speranțelor și temerilor noastre.
În tot acest timp, am privit-o pe această femeie extraordinară luptând cu o forță pe care nici măcar ea nu știa că o are.
Lecția pe care ne-o oferă în fiecare zi
Mulți oameni cred că eroismul înseamnă gesturi spectaculoase.
Dar adevărul este altul.
Eroismul adevărat înseamnă să te trezești dimineața și să continui atunci când fiecare fibră a corpului tău este obosită.
Înseamnă să zâmbești când ai toate motivele să plângi.
Înseamnă să găsești puterea de a merge înainte atunci când drumul pare imposibil.
Ea a făcut acest lucru zi după zi.
Fără să se plângă.
Fără să ceară milă.
Fără să se considere victimă.
A ales să lupte.
Iar asta a inspirat pe toți cei care au avut privilegiul să o cunoască.
Zilele grele despre care nu vorbește nimeni
În spatele fiecărei fotografii cu un zâmbet există multe momente pe care oamenii nu le văd.
Există nopți lungi.
Există dureri greu de descris.
Există oboseala care se așază pe umeri ca o povară uriașă.
Există momente de teamă.
Există întrebări fără răspuns.
O resto si pe aver rig
