Această formulare exprimă, în termeni simpli și direcți, percepția sa asupra dinamicii conjugale.
Relatările consemnate despre mariaj indică o evoluție de la începuturi liniștite la o relație marcată de distanțare, lipsă de comunicare și priorități divergente. Pentru Ileana, dorința esențială era o viață de familie stabilă și echilibrată; în absența acestei perspective comune, decizia de a se îndrepta spre instanță a apărut ca singura soluție pentru a încheia o etapă care îi genera nemulțumire și frustrare.
După divorț, Ileana și-a continuat parcursul personal și profesional, menținându-și legătura cu lumea folclorului. Experiența mariajului cu Pomohaci rămâne o parte a biografiei sale, amintită ocazional, dar nu definitorie pentru întreaga activitate ulterioară. Din mărturiile disponibile reiese imaginea unei femei care a trăit o dezamăgire profundă, dar care a ales să meargă mai departe și să-și reconstruiască viața pe baze proprii.
Povestea lor ilustrează, într-un mod simplu, cum tensiunile personale și diferențele de așteptări pot eroda, în timp, o relație ce părea inițial promițătoare. Aceasta rămâne una dintre episoadele mai puțin mediatizate din viața fostului preot și interpret, însă relevantă pentru înțelegerea taberelor umane implicate în acea perioadă.
O resto si pe aver rig
