Cine vrea o variantă mai rapidă poate folosi macerarea la cald. Rădăcina și uleiul se pun într-un vas la bain-marie, la foc foarte mic, timp de două-trei ore. Uleiul nu trebuie să fiarbă. Dacă se încinge prea tare, planta se prăjește, iar crema capătă miros greu. Temperatura trebuie să rămână blândă, cât să extragă treptat compușii din rădăcină.După strecurare, uleiul de brusture se pune din nou la bain-marie și se adaugă ceara de albine. Se amestecă până se topește complet. Pentru o cremă mai moale se folosesc 25 g de ceară la 250 ml ulei. Pentru o alifie mai tare, potrivită pentru borcănașe mici, se pot folosi 30-35 g. După topire, se ia vasul de pe foc și se lasă câteva minute să se răcorească. Dacă se dorește, se adaugă uleiul esențial de lavandă, apoi crema se toarnă în borcane curate și uscate.
Crema se lasă să se întărească la temperatura camerei. Se păstrează la rece, ferită de lumină, ideal în borcane mici, ca să nu fie deschis același recipient luni la rând. Dacă miroase rânced, își schimbă culoarea sau apare mucegai, se aruncă. O cremă făcută corect, cu plantă uscată și fără apă, se poate păstra câteva luni.
Folosirea este simplă. Se ia o cantitate mică și se masează zona dureroasă timp de 5-10 minute. Se poate aplica pe zona lombară, pe ceafă, pe genunchi, pe umeri sau pe încheieturi. Masajul trebuie să fie blând, nu agresiv. La durerile cervicale, crema nu se aplică pe față, pe zona ochilor sau pe pielea iritată. La genunchi și încheieturi, se masează circular, fără apăsare puternică.
Pentru dureri apărute după efort, frig sau stat mult într-o poziție incomodă, crema poate fi folosită seara, înainte de culcare. Zona se poate acoperi cu o pânză curată, nu cu plastic. Pielea trebuie să respire. Nu se recomandă folie alimentară strânsă pe piele, pentru că poate irita și poate încălzi excesiv zona.
O resto si pe aver rig
