instanței chemate să decidă. Este inacceptabil ca, într-o cauză penală gravă, care privește suspiciuni de trafic de persoane și posibila exploatare a unor persoane vulnerabile, dezbaterea publică să fie deturnată de la fapte, victime și proceduri judiciare către asocieri politice gratuite. Astfel de afirmații nu servesc aflării adevărului, nu protejează persoanele vătămate și nu contribuie la o dezbatere democratică onestă. Ele inoculează, în schimb, ideea că activitatea DIICOT, o instituție cu peste 20 de ani în lupta directă cu criminalitatea organizată, ar trebui privită cu neîncredere. Este tipul de conduită care validează transferarea unor dispute, ce ar trebui tranșate exclusiv în cadrul procedurilor judiciare, către spațiul public, cu scopul de a eticheta anticipat un act de justiție drept nedrept, abuziv sau exagerat, înainte ca instanța să se fi pronunțat. Diferența este că, de această dată, miza nu mai este doar comentarea unui litigiu cu implicații politice, ci o anchetă penală aflată în curs, privind persoane vulnerabile. Cu atât mai mult, prudența și responsabilitatea discursului public ar fi trebuit să fie obligatorii.
Atacurile tot mai frecvente și tot mai dure la adresa justiției nu sunt un fenomen colateral. Ele sunt profund nocive pentru o societate democratică. Erodează încrederea publică în instituțiile care trebuie să rămână independente de calculul electoral și lovesc direct în fundamentul statului de drept: separația reală, nu doar declarativă, între puterea politică și autoritatea judecătorească. Un stat democratic nu poate funcționa dacă orice anchetă incomodă este prezentată ca răfuială politică, orice măsură procesuală este calificată drept spectacol, iar orice intervenție a justiției este tratată ca un atac. O asemenea logică transformă justiția în teren de confruntare electorală și pune o presiune nepermisă asupra celor chemați să aplice legea.
O resto si pe aver rig
