Tensiunea pe care o purtam fără să-mi dau seama a dispărut.
Obiectul nu se schimbase, dar înțelegerea mea despre el da, iar asta schimbase totul.
Nu mai era o sursă de teamă sau îngrijorare.
A fost doar încă un exemplu al complexității și bogăției naturii, chiar și într-un loc pe care credeam că îl cunosc bine.
M-am ridicat și am terminat de udat florile, aruncând din când în când priviri curioase spre ciuperci, nu cu îngrijorare.
Grădina nu mai era o amenințare.
Pur și simplu mi-a amintit că familiaritatea nu rimează cu completitudinea.
Întotdeauna se întâmplă ceva mai mult sub suprafață, mereu ceva ce crește, se schimbă sau apare fără avertisment.
O resto si pe aver rig