„Pentru Andrei.”
Cu mâinile tremurând, l-a deschis.
Înăuntru era o scrisoare.
„Dragul meu băiat,
dacă citești asta, înseamnă că ai devenit omul pentru care m-am rugat în fiecare seară.
Îmi pare rău că nu ți-am putut oferi mai mult.
Îmi pare rău că nu ai avut părinții lângă tine.
Dar sper că nu ai simțit niciodată lipsă de iubire.
Pentru că te-am iubit în fiecare secundă din viața mea.”
Lacrimile lui Andrei au căzut pe hârtie.
A continuat să citească:
„Poate că lumea îți va spune uneori că ai pornit cu prea puțin.
Dar să nu uiți niciodată:
un copil crescut cu dragoste valorează mai mult decât un om crescut în lux fără suflet.”
Promisiunea
Andrei s-a dus încet în camera bunicii lui.
Dormea liniștită.
El s-a așezat lângă ea și i-a luat mâna mică și obosită.
„Îți promit ceva, bunico”, a șoptit.
„Toate sacrificiile tale vor conta.”
A închis ochii pentru o clipă.
O resto si pe aver rig