O luptă dusă zi de zi, timp de 11 ani
Timp de peste un deceniu, Iulia a avut nevoie de supraveghere permanentă. A fost hrănită prin sondă gastrică, a urmat ședințe zilnice de recuperare și a necesitat îngrijire continuă.În urmă cu câțiva ani, soțul ei descria realitatea dureroasă a fiecărei zile:
„Facem recuperare zilnică cu kinetoterapeuți, consultăm specialiști, însă pronosticul nu este îmbucurător. Cu cât trece timpul, șansele scad. Speranța moare ultima și luptăm până la ultima șansă.
Este o muncă permanentă: trebuie întoarsă la fiecare două ore, hrănită, tratată, mutată între pat și dispozitivele de recuperare.”
Pentru familie, fiecare zi a însemnat efort fizic și emoțional, dar și o dovadă de devotament și dragoste necondiționată.
Sfârșitul unei lupte, nu al iubirii
Moartea Iuliei Ganea încheie o perioadă de 11 ani marcați de suferință, dar și de o solidaritate rară. Povestea ei rămâne una despre fragilitatea vieții, despre pierdere, dar și despre puterea legăturilor de familie.
În urma sa rămâne amintirea unei femei care a dus o luptă tăcută și a unei iubiri care nu a cedat nici în cele mai grele momente.
ANAF își axează controalele pe diferențele dintre avere și venituri, nu pe legăturile de rudenie
O resto si pe aver rig
