În pofida avertismentelor venite dinspre colegi, artista l-a urcat pe scenă în 2009, deschizându-i calea către publicul larg. A fost o decizie pe care o descrie ca fiind luată din convingerea că talentul merită șansa de a fi văzut. Ulterior, însă, lipsa de recunoștință percepută a transformat energia începutului într-o frustrare care a rămas.
Astăzi, după experiențele acumulate, Maria Loga mărturisește că nu mai dorește să reia acest tip de demers cu alți debutanți. Spune direct că nu mai are puterea să o ia de la capăt, după ce a simțit că sprijinul oferit s-a întors cu tăcere.
„Niciodată! Niciodată! Când ești dezamăgit de anumite treburi, nu mai… ți-am spus, când te arzi cu ciorbă, sufli și în iaurt!”Interpretarea acestor declarații rămâne la latitudinea publicului, însă mărturia scoate la iveală fragilitatea parteneriatelor artistice, mai ales când ele pornesc din entuziasmul unuia și se sprijină pe încrederea celuilalt. Discuția a avut loc în cadrul unui podcast realizat de Alexandru Pătrașcu, context în care artista a ales să își așeze cronologic argumentele și să puncteze etapele care au dus la această dezamăgire.
În plan mai larg, episodul readuce în atenție raportul dintre veterani și artiștii aflați la început de drum în folclorul românesc: așteptările, promisiunile și limitele pe care fiecare le descoperă, uneori, abia după ce luminile scenei se sting.
O resto si pe aver rig
