Uneori nu există cuvinte care să poată schimba ceea ce s-a pierdut.
Înainte să plece, a cerut să mai intre o dată în salonul în care fusese internată mama lui.
Camera era deja pregătită pentru un alt pacient.
S-a apropiat încet de fereastra la care ea obișnuia să stea în fiecare seară și a rămas câteva minute în tăcere.
A ieșit ținând scrisoarea strâns la piept.
Nu știu dacă regretul lui a fost suficient pentru a-i aduce liniște. Știu doar că, de atunci, ori de câte ori un pacient în vârstă spune că își așteaptă copiii, îmi amintesc de acea femeie.
Niciun apartament, nicio moștenire și nicio sumă de bani nu pot înlocui o vizită, o conversație sau o mână ținută la timp.
Uneori, cel mai mare regret nu este ceea ce ai pierdut, ci faptul că ai înțeles valoarea unui om abia după ce nu a mai fost lângă tine.Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
O resto si pe aver rig
