— Control de rutină… am luat-o pe fată de pe drum…
— Noaptea, în pădure? l-a retezat scurt bărbatul.
În spatele lui, ceilalți priveau în liniște. Nu era teamă în ochii lor.
Era furie curată.
Unul dintre câini a lătrat scurt, nervos, rupând răsuflarea serii.
Fata a coborât încet din mașină.
— E în regulă, a spus ea, calm.
Toți s-au potolit, ca și cum ar fi așteptat semnalul.
— Eu i-am chemat, a adăugat, clar.
Agentul a simțit cum i se răcește sângele în vine.
— Ce… cum adică?
Fata s-a întors spre el.
Ochii ei nu mai erau goi.
Se făcuseră reci. Calculați.
— Chiar ați crezut că sunt singură?
Din buzunarul halatului a scos un dispozitiv mic.Un GPS.
Un buton de panică.
Bărbatul cu lanterna a oftat adânc, ca după o așteptare lungă.
— De trei luni strângem plângeri despre voi, a spus. Femei oprite noaptea. Amenințate. Umilite.
Nimeni nu avea dovezi.
O resto si pe aver rig