Așadar, dacă v-ați întrebat despre acel obiect misterios pe care l-ați descoperit în timp ce spălați rufe, fiți siguri: nu există niciun mister. Cel mai probabil este o pastilă de tămâie din lemn de agar pur de înaltă calitate – o comoară aromatică mică, dar profund apreciată, prețuită pentru parfumul său bogat, raritatea, moștenirea culturală și prezența calmantă. Ceea ce la început ar fi putut părea un fragment obișnuit este de fapt ceva ce mulți consideră un dar prețios al naturii, apreciat atât pentru parfumul său frumos, cât și pentru povestea sa durabilă de-a lungul generațiilor.Cafeaua din fața ei s-a răcit fără ca ea să o atingă în timp ce își deschidea computerul. Apoi și-a amintit de documente. Cu câteva săptămâni mai devreme, după operație, Marc o rugase să semneze mai multe hârtii. Îi spusese că erau formulare de asigurare, măsuri de precauție administrative, „nimic grav, pentru orice eventualitate”. Fusese blând. Prea blând. Îi pregătise un ceai de plante, îi aranjase pernele în spatele ei, își pusese mâna peste a ei în timp ce semna, încă slăbită, dezorientată de medicamente, cu corpul durea, mintea încețoșată.
La momentul respectiv, crezuse că e o idee serioasă. În seara aceea, când a găsit fișierul scanat în e-mail, și-a dat seama că putea fi o capcană. Cinci pagini. Un text juridic lung. Termeni complicați. Și un titlu care i-a înghețat sângele în vene: Autoritatea Judiciară cu Puteri Extinse în Managementul Financiar și al Activelor. Camille l-a citit o dată, apoi încă o dată. Dintr-o dată, casa nu mai părea un cămin. Bărbatul care dormea la etaj nu mai părea a fi soțul ei. Iar excursia pe care urma să o facă a doua zi nu părea o activitate normală. Părea periculoasă.
Camille a spus: „La ce oră plecai?” Marc a dat din cap calm, un fior rece care i-a făcut să tremur pe șira spinării.
„Perfect.”
O resto si pe aver rig
