— Nu mi-e rușine de muncă, mi-a spus el, privind spre trotuarul lunecos. Rușine trebuie să-i fie celui care fură sau celui care nu lasă loc de „Bună ziua”. Mătura asta a mea ține orașul curat. Dacă noi nu am fi aici doar trei zile, clădirile astea mari de sticlă s-ar îneca în propriile lor resturi. Dar oamenii uită că sub vesta asta reflectorizantă bate o inimă de tată și de bunic.
Capitolul 4: Omenia nu costă nimic
Cuvintele lui mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna. Ne grăbim spre succes, alergăm după bani, ne cumpărăm haine de firmă și mașini luxoase, dar uităm să fim oameni. Ne măsurăm valoarea în funcție de poziția socială și credem că avem dreptul să-i privim de sus pe cei care fac muncile de jos.
Adevăratul caracter al unui om nu se vede în felul în care vorbește cu directorul unei bănci, ci în felul în care se adresează omului care mătură strada sau femeii care spală podeaua. Munca cinstită, indiferent care ar fi ea, merită respect, nu dispreț.
Fiecare dintre noi poate face lumea un loc mai bun. Nu avem nevoie de averi pentru asta. Avem nevoie doar de un strop de atenție. Data viitoare când treceți pe lângă un om care curăță drumul, opriți-vă o secundă. Nu treceți prin el ca și cum ar fi invizibil.
👉 Tu când ai oferit ultima dată un „Mulțumesc” sau un zâmbet sincer unui om din echipa de curățenie a orașului tău?
Să nu lăsăm indiferența să ne acopere sufletele. Omenia este singura bogăție care se multiplică atunci când o împarți cu ceilalți.
🙏 Lasă un „RESPECT” în comentarii 🧹 dacă prețuiești fiecare om care muncește cinstit și distribuie această poveste! Să le arătăm tuturor că nicio
O resto si pe aver rig
