PARTEA 1: ZIUA ÎN CARE ZIDUL DE MINCIUNI S-A PRĂBUȘIT
Capitolul 1: Ce a dezvăluit lumina lanternei
Praful dens de tencuială plutea în aerul rece al cămării, punându-mi la încercare respirația. Cu mâna tremurândă, am ridicat lanterna telefonului și am îndreptat fasciculul de lumină prin spărtura îngustă pe care o făcusem cu ciocanul. Mă așteptam să găsesc seifuri vechi, documente compromițătoare sau poate doar o încăpere plină de igrasie. Realitatea, însă, mi-a oprit instantaneu inima în piept.
În spatele peretelui fals se afla o cameră perfect conservată, un mic sanctuar înghețat în timp, neatins de cei douăzeci de ani care trecuseră. Pe un birou mic de lemn se aflau zeci de dosare cartonate, iar pe pereți erau lipite schițe tehnice detaliate, hărți ale zonei și decupaje din ziare vechi.
Dar nu asta m-a făcut să îngheț. În mijlocul camerei, pe un scaun, se afla geanta de voiaj din piele maro a tatălui meu – cea cu care ne spusese că pleacă în „delegații” în lunile dinaintea evacuării noastre. Lângă ea, un aparat de înregistrare cu bandă magnetică și un teanc uriaș de scrisori sigilate, toate adresate mie și fratelui meu mai mic.
Capitolul 2: Adevăratul motiv al evacuării noastre
Am lovit din nou cu ciocanul, cu o furie oarbă alimentată de adrenalină, până când gaură a devenit destul de mare pentru a-mi permite să pășesc înăuntru. Am deschis primul dosar de pe birou. Pagini întregi scrise de mâna tatălui meu descriau o realitate complet diferită de cea pe care o trăisem noi.
O resto si pe aver rig
