Lecțiile istoriei și pericolul extremismului
Ea a utilizat referințe istorice pentru a-și susține argumentația, evidențiind pericolele care au caracterizat ascensiunea fascismului în perioada interbelică din Europa. În declarația sa, senatoara a subliniat că ascensiunea mișcărilor fasciste nu s-a produs instantaneu, ci a fost rezultatul unei serii de concesii repetate făcute de forțele democratice în numele calculelor politice conjuncturale.
Aceasta a invocat exemplul social-democraților germani, care, potrivit spuselor sale, mențin cu strictețe acest cordon sanitar în relațiile cu formațiunile extremiste, învățând din lecțiile dure ale istoriei. Stoiciu a subliniat că respinge categoric ideea de a participa la orice inițiativă care ar implica normalizarea unor practici sau ideologii considerate de ea ca fiind fasciste.
Continuarea activității ca senator independent
În mesajul transmis pe rețelele sociale, senatoarea a mulțumit colegilor săi din Partidul Social Democrat care au susținut-o în diferitele inițiative legislative în care a fost implicată de-a lungul mandatului. Totuși, Stoiciu a clarificat că, din punctul ei de vedere, calea comună s-a încheiat, deoarece nu poate continua să facă parte dintr-un proiect politic care sacrifică principiile democratice fundamentale pentru a obține beneficii politice pe termen scurt.Ea și-a anunțat intenția de a-și continua activitatea parlamentară în calitate de senator independent, fiind o alegere des întâlnită în politica românească atunci când parlamentari decid să nu mai adere la partidul care i-a propulsat inițial în funcție.
Răspunsul pragmatic al conducerii PSD
Reacția din conducerea Partidului Social Democrat la plecarea senatoarei a fost relativ sobră și minimalizatoare. Sorin Grindeanu, care deține poziția de lider al PSD, a comentat situația într-un mod care sugera o anumită detașare față de eveniment. Liderul partidului a făcut aluzie ironică la faptul că Stoiciu ar putea considera și retragerea din Senat, caracterizând plecarea drept o manifestare normală a democrației.
O resto si pe aver rig
