Se recomandă rotaţia de 2-4 ani în unităţile agricole cu o pondere mare a culturii cartofului, şi rotaţia de 3-5 ani în unităţile agricole cu o pondere mică a culturii cartofului. Pe solurile infectate cu nematozi (Globodera spp.), rotaţia trebuie să fie de cel puţin 5-6 ani.
Cartoful nu se recomandă să se cultive după alte solanacee, prucum şi după in şi floarea-soarelui, datorită înmulţirii bolilor comune (putregai cenuşiu) şi a dăunătorilor comuni (nematozi).
După cartoful extratimpuriu şi timpuriu pot fi cultivate culturi succesive, cum sunt: porumb siloz, fasole, varză de toamnă, castraveţi, fasole păstăi şi alte legume de toamnă.
După cartoful de vară se pot cultiva culturi de toamnă, cum sunt: rapiţă, grâu, orz, secară, triticale.
Zonele de favorabilitate ale cartofului si bazinele specializate
Zonele de favorabilitate ale cartofului si bazinele specializate
Fertilizarea
Cartoful are un consum specific de elemente nutritive mare. Astfel, pentru fiecare 1000 kg tuberculi şi biomasa epigee aferentă, acesta consumă în medie 5 kg N, 3 kg P2O5, 8 kg K2O, 3 kg CaO şi 1 kg MgO.
Fertilizarea minerală. Dozele de îngrăşăminte chimice sunt diferite în funcţie de destinaţia recoltei. După leguminoase perene, doza de azot se reduce cu 20-30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha. După leguminoase anuale, doza de azot se reduce cu 10-20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha. După plante tehnice, doza de azot şi fosfor se măreşte cu 10-20 kg/ha.
Dintre îngrăşămintele chimice cu azot, cele mai recomandate sunt nitrocalcarul şi ureea pe solurile acide, iar pe cele neutre azotatul de amoniu şi ureea.
O resto si pe aver rig
