Inițiativa este justificată prin două argumente principale: reducerea diferențelor sociale vizibile dintre elevi și prevenirea fenomenului de bullying bazat pe statutul financiar al familiei. Pe scurt, autorii proiectului spun că hainele au ajuns, în multe școli, un motiv de comparație, presiune și excludere.În expunerea proiectului, inițiatorii susțin că mediul școlar se confruntă cu o accentuare a diferențelor socio-economice dintre elevi, iar aceste diferențe se văd tot mai clar în vestimentație. Hainele de firmă, încălțămintea scumpă sau accesoriile la modă pot deveni, spun aceștia, criterii de judecată între copii.
De aici apare ideea uniformei: elevii să intre în școală cu o ținută comună, care să reducă presiunea de a afișa statutul familiei prin haine. Nu este vorba despre o uniformă unică la nivel național, aceeași pentru toate școlile, ci despre modele stabilite de fiecare unitate de învățământ.
Potrivit proiectului, modelul uniformei ar urma să fie decis de consiliul de administrație al fiecărei școli. Elevii și părinții ar trebui consultați obligatoriu înainte de stabilirea modelului, a materialelor, a culorilor și a elementelor componente. Uniforma ar putea include și un ecuson cu denumirea unității de învățământ.
Această prevedere schimbă situația actuală. În prezent, școlile pot stabili reguli privind ținuta elevilor prin regulamentul propriu, iar părinții au obligația să asigure o ținută decentă copilului. Elevii au, la rândul lor, obligația de a avea un comportament civilizat și o ținută decentă în unitatea de învățământ. Nu există însă o regulă națională care să impună uniforma în toate școlile de stat.
Proiectul merge mai departe și propune ca uniforma să nu devină o povară financiară pentru familiile vulnerabile. Elevii din familii cu venituri reduse ar urma să beneficieze de gratuitate sau de subvenții pentru cumpărarea uniformei. Sprijinul ar urma să fie calculat în funcție de venitul pe membru de familie, raportat la Indicatorul Social de Referință, și de numărul de copii din familie.
Cheltuielile ar putea fi suportate din bugetele consiliilor județene, ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului București, precum și din fonduri externe nerambursabile. Practic, autoritățile locale ar urma să aibă un rol important în aplicarea măsurii, mai ales acolo unde sunt mulți copii din familii cu venituri mici.
Pentru părinți, întrebarea imediată este simplă: cine plătește uniforma? Proiectul încearcă să răspundă prin acest mecanism de gratuitate sau subvenționare, dar rămân detalii importante de stabilit. Nu este clar încă ce sumă va fi acoperită, câte piese ar intra într-un set, cine va alege furnizorii și ce se întâmplă dacă uniforma se deteriorează sau copilul crește și are nevoie de altă mărime în timpul anului.
Aici se va vedea diferența dintre o idee bună pe hârtie și o măsură aplicabilă în viața reală. O uniformă nu înseamnă doar o cămașă și o emblemă. Înseamnă costuri, stocuri, mărimi, materiale, spălare, înlocuire și reguli clare. Dacă aceste lucruri nu sunt stabilite simplu, măsura poate ajunge să creeze alte tensiuni între școală, părinți și autorități.Susținătorii proiectului spun că uniforma poate reduce presiunea socială dintre elevi. În multe clase, diferențele de venit dintre familii se văd direct: unii copii vin cu haine scumpe, alții cu haine simple, uneori purtate de la frați mai mari. Pentru un copil, astfel de diferențe pot deveni rapid motiv de rușine, izolare sau ironii.
Bullyingul legat de haine nu este o poveste inventată. Există elevi judecați pentru adidași, geacă, telefon, ghiozdan sau tricou. Într-un mediu în care copiii observă repede diferențele, uniforma poate reduce măcar o parte din comparațiile zilnice.
O resto si pe aver rig
