Și când îți dai seama cine este, când te afectează cu adevărat, lacrimile nu curg pur și simplu. Curg. 😭
Nu pentru că acea persoană era pur și simplu faimoasă. Nu pentru că numele ei era popular la televizor sau apărea pe primele pagini ale ziarelor timp de câteva ore.
Ci pentru că contau.
Au contat timp de o generație.
Au fost importate pentru familie.
Nu era doar cineva care distra. Era cineva care modela vieți în liniște. O voce care ne-a ghidat prin momentele dificile. Un zâmbet care ni se pare familiar, chiar reconfortant. O prezență care s-a împletit în viața noastră de zi cu zi: în copilărie, în sărbători, în recuperare.
Unii dintre noi am crescut cu ei.
Alții dintre noi le susținem munca chiar și în cele mai întunecate nopți.
Alții dintre noi găsesc dragoste, bucurie și fericire în ceea ce co-creăm.
⏬Continuare pe pagina ⏬următoare⏬⏬Au fost alături de noi în călătoriile noastre spre infirmerii. La absolviri și în momentele sfâșietoare. În timpul râselor din magazine și în după-amiezile singuratice și împlinite.
Și acum… au dispărut.
Genul acela de moștenire care nu se estompează niciodată.
Ce face pe cineva o legendă?
Nu sunt premii.
Nu sunt moșteniri.
Nu este vorba despre mărimea unei văduve.
Este vorba despre creație.
Această legendă avea un dar imens.
Aveau un fel de a vorbi, de a acționa sau chiar de a se exprima care te făcea să te simți înțeles. Era ca și cum ar fi trecut prin ecran, scenă sau pagină și ar fi spus: „Te înțeleg”.
Și întotdeauna pare posibil. Real. Uman.
Într-o lume a nevoilor și a aparențelor, ai nevoie de ceva la care te-ai fi putut aștepta.
De aceea această pierdere pare atât de personală.
O resto si pe aver rig
