Tratamentul a fost lung. Au fost zile bune și zile cumplite. Dar nu a fost singură. Pentru prima dată, eu am fost cel care a rămas.
După luni de luptă, într-o dimineață banală, stăteam amândoi pe bancă în fața casei. Soarele încălzea încet.
— Știi, a spus ea, nu m-am simțit niciodată un nimeni. Doar obosită.
O resto si pe aver rig
