Câinele a rămas la el și a primit numele Noroc. Iar cele două ciori au început să apară zilnic în curte. Cea rănită și-a revenit încet, iar într-o dimineață amândouă au zburat până pe acoperișul fostei spălătorii.Lecția învățată
Au stat acolo câteva minute, privind în jos spre oamenii adunați în curte. Apoi au croncănit de două ori și au dispărut peste copaci.

Mult timp după aceea, nimeni n-a mai trecut nepăsător pe lângă vechiul capac de canal. Iar Miron Danilovici, de fiecare dată când auzea o cioară prin apropiere, ridica instinctiv privirea. Pentru că în acele trei zile a înțeles un lucru simplu: uneori, animalele cer ajutor mai clar decât oamenii. Trebuie doar să existe cineva dispus să le asculte.

Această poveste ne învață că empatia și dorința de a ajuta pot schimba destine. Într-o lume adesea agitată, să nu uităm să fim atenți la semnalele celor din jur, fie ei oameni sau animale. Fiecare gest de bunătate poate face o diferență semnificativă.

O resto si pe aver rig