Dar Mihai era deja acolo, gândurile îi zburau în toate direcțiile. Cu toate acestea, a simțit că puterea de a rezista era acolo. Se simțea mai puternic ca niciodată. Se gândea la Ana.
Așteptând-o, a simțit o furtună de emoții. De ce nu a ascultat cuvintele ei? „Te rog, nu mă lăsa.” Iar acum, era clar că nu va dispărea. Totul era o alegere.
Când Ana a revenit, fețele lor s-au iluminat de speranță. S-au îmbrățișat strâns, iar Mihai a șoptit: „Acel mic gest cu mâna… nu înseamnă doar „salut”. 💔 Înseamnă: „te rog, nu mă lăsa.””
Ana a zâmbit cu lacrimi în ochi. „Nu te voi lăsa, Mihai, niciodată. Am parcurs atât de mult împreună.”
Cuvintele lui Mihai au fost găsite și, în sfârșit, a înțeles. Erau legături profunde de care nu putea fugi.
„Voi fi aici pentru tine, cu fiecare pas pe care-l facem, nu te voi lăsa”, a afirmat ea, iar Mihai a simțit că, în sfârșit, a găsit ceea ce căutase aventură între două lumi.
Chiar atunci, cuvintele se amplificau, iar gesturile mici prindeau viață. „Te rog, nu mă lăsa.” Acel mic gest cu mâna a devenit simbolul unei iubiri neașteptate, dar totodată
O resto si pe aver rig
