Actorul locuia la Cluj, orașul care le-a așezat prietenia în repere trainice. Distanța nu i-a îndepărtat, iar întâlnirile, conversațiile lungi și proiectele comune au funcționat ca repere de orientare în ani. Pentru ea, numele lui a însemnat un sprijin discret, dar prezent.
În aceste zile, partenera lui Alin a mers la priveghiul organizat la Teatrul Național din Cluj, unde a stat aproape de mama și de sora actorului. Miercuri, a fost prezentă și la înmormântarea de la Dej, rămânând până la capătul slujbei, gesturi firești pentru cineva care a trăit atâția ani într-o prietenie autentică.
Pe tot parcursul acestor momente, artistul a rămas la un pas de ea: câteva cuvinte spuse la timp, o mână strânsă, un mers mai încet până la capătul aleii. Prezența lui a funcționat ca un barometru liniștitor, menținând echilibrul între durerea personală și nevoia de a rămâne puternici în fața familiei.
Cuvintele care au atins publicul
Alin Oprea a transmis și un mesaj public, dedicat partenerei sale, care a circulat intens datorită felului direct în care vorbește despre rezistență și responsabilitate. În centrul lui se află ideea că iubirea necondiționată se exprimă prin grijă dusă până la capăt.
„Tata, pe mine nu mă duce morga pentru că sensul meu este să am grijă de fetița mea până la capăt! Eu trebuie să rezist până la capăt ca să aibă băiețelul grijă de fetița lui până la capăt! Eu
„Tata, pe mine nu mă duce morga pentru că sensul meu este să am grijă de fetița mea până la capăt! Eu trebuie să rezist până la capăt ca să aibă băiețelul grijă de fetița lui până la capăt! Eude asta sunt aici, tată, lângă tine! Eu nu am copii, eu nu am părinți, eu n-am nimic! Și nu am avut niciodată în realitate! Eu doar pe tine te am, tată! Și vreau să fiu lângă tine până la capăt! Vreau să am grijă de fetița mea în fiecare zi, în fiecare noapte, până la capătul timpului! Te iubesc! Și, și după capătul timpului, te caut eu!”
O resto si pe aver rig
