Voia să rămână.
Voia să mă ia și pe mine.
În aceeași seară, însă, izbucnise un scandal uriaș acasă la ei. Tatăl lui îl lovise și îl amenințase că, dacă rămâne, ne aruncă pe toți în pericol.
După cum scria Cristina, Vlad încercase să vină la mine în noaptea aceea, dar doi bărbați din poveste îl găsiseră înainte. L-au bătut rău și l-au dus cu forța, odată cu familia, într-un alt județ.
Telefonul i-a fost făcut bucăți.
Totul s-a întâmplat atât de repede, încât eu nici n-am apucat să pricep ce se petrece.
Mi-am dus mâna la gură, cu o senzație de gol.
— Nu… nu… asta nu are sens…
Și totuși, undeva în adânc, ceva se așeza. Dispariția lui bruscă. Casa vândută peste noapte. Liniștea aia în care nimeni nu mai știa nimic.
Luca tăcea.
— Cristina spune că, după câțiva ani, Vlad a încercat să vă găsească.
Am ridicat capul imediat.
— Cum adică?
— A venit în București.Mi s-a strâns pieptul. Aerul nu mai intra cum trebuie.
Cristina îi trimisese lui Luca o fotografie. Veche, ușor neclară. Vlad stătea pe o bancă, chiar în fața blocului părinților mei.
Ținea un buchet mic de flori în mână.
Pe spate era trecută data.
Atunci, Luca nici nu împlinise doi ani.
Lacrimi mi-au țâșnit pe loc.
— A fost aici…
— Dar de ce n-a urcat?
Luca a ezitat.
— Pentru că bunicul i-a spus să plece.
O resto si pe aver rig
