Astăzi împlinesc 107 ani. Mâinile mele, care au modelat o viață întreagă de amintiri, au făcut și acest tort. Fiecare an, fiecare clipă, trăiește în această inimă.

Ei trec.

Și tocmai de aceea trebuie trăiți.

În cei 107 ani ai mei, am învățat că fericirea nu este un loc în care ajungi.

Este un mod de a privi lucrurile.

Fericirea poate fi o cafea băută în liniște.

Poate fi un apus.

Poate fi un telefon primit de la cineva drag.

Poate fi un zâmbet.

Poate fi o amintire.

Poate fi un tort făcut cu propriile mâini.

Astăzi nu am nevoie de cadouri scumpe.

Nu am nevoie de lux.

Nu am nevoie de lucruri impresionante.

Am nevoie doar de oameni.

O resto si pe aver rig