Probabil venise în timpul nopții sau într-un moment în care camera fusese goală. După ce își depusese ouăle, ieșise pe aceeași cale.
Ideea că o vietate își alesese camera mea drept loc sigur mi s-a părut neașteptată. În același timp, situația arăta cât de apropiată este natura de spațiile în care locuim, chiar și atunci când nu o observăm.
La mare, granița dintre interior și exterior poate fi foarte fragilă. Insectele, păsările și reptilele mici se deplasează prin apropierea caselor, iar uneori ajung acolo unde oamenii nu se așteaptă.
De la teamă la curiozitate
În primele minute, obiectele îmi provocaseră neliniște. Faptul că nu știam ce sunt mă făcea să-mi imaginez tot felul de scenarii.
După ce am aflat că erau, cel mai probabil, ouă de șopârlă, perspectiva s-a schimbat complet. Nu mai vedeam în ele ceva amenințător, ci un mic episod din viața unei vietăți care încercase să găsească un loc sigur.
Șopârlele întâlnite în jurul locuințelor nu sunt, în mod obișnuit, agresive. Ele evită oamenii și fug imediat ce simt mișcare. În plus, se hrănesc cu insecte și pot contribui la reducerea numărului de țânțari, muște sau alte vietăți mici.
Am început să mă întreb cât timp ar fi trebuit să rămână ouăle acolo și dacă exista vreo posibilitate ca puii să iasă chiar în cameră.
Situația era fascinantă, dar nu puteam lăsa obiectele lângă pat. Exista riscul să le calc din greșeală sau să fie deteriorate în timpul curățeniei.
În același timp, nu voiam să le arunc.
Am încercat să aflu cum puteau fi mutate fără să le afectez. Unele recomandări sugerau că ouăle reptilelor nu trebuie întoarse sau zdruncinate, deoarece poziția lor poate fi importantă pentru dezvoltare.
Am decis să procedez cu cât mai multă grijă.
Mutarea ouălor într-un loc ferit
Am luat o cutie mică și am pus în interior un strat de pământ uscat și nisip. Am încercat să reproduc, pe cât posibil, condițiile dintr-un loc natural, ferit de soare direct.
Cu ajutorul unei bucăți de carton, am ridicat fiecare ou fără să-l răsucesc. Mi-am marcat în minte poziția în care se afla și l-am așezat în cutie în același mod.
Operațiunea a durat câteva minute.
Obiectele păreau extrem de delicate, iar eu mă mișcam de parcă aș fi transportat ceva foarte valoros. În acel moment, m-am gândit că în interiorul lor s-ar fi putut afla pui minusculi, aflați la începutul dezvoltării.Am dus cutia într-un colț protejat al grădinii, aproape de zidul clădirii. Locul era umbros, cald și ferit de pașii turiștilor. Am acoperit parțial zona cu câteva frunze uscate, lăsând însă suficient spațiu pentru aer.
Nu aveam nicio garanție că mutarea fusese soluția perfectă, dar era cea mai sigură opțiune pe care o puteam găsi în acel moment.
Am informat și persoana care administra cazarea. Aceasta nu a părut foarte surprinsă. Mi-a spus că șopârlele sunt des întâlnite în zonă și că uneori intră pe terase sau în camerele de la parter.
Totuși, nu se mai întâmplase ca un turist să găsească ouă chiar lângă pat.
O seară banală s-a transformat într-o amintire de vacanță
După ce am rezolvat situația, am intrat în sfârșit la duș. Apa rece a îndepărtat nisipul și oboseala adunate în timpul zilei, însă mintea mea rămăsese la mica descoperire.
Am ieșit pe balcon și am privit grădina. În apropierea unei lămpi, o șopârlă mică se mișca rapid pe zid. Pentru prima dată, nu am privit-o ca pe o apariție banală.
M-am întrebat dacă putea fi cea care își depusese ouăle în cameră.
Probabil nu aveam să aflu niciodată.
O resto si pe aver rig
