În zilele următoare am verificat locul din grădină de mai multe ori. Ouăle păreau neschimbate. Nu am vrut să le ating din nou și nici să deranjez zona.
Vacanța s-a încheiat înainte să se întâmple ceva vizibil. Am plecat fără să știu dacă din ele aveau să iasă pui sau dacă mutarea le afectase.
Totuși, imaginea acelor obiecte mici a rămas una dintre cele mai puternice amintiri ale concediului.
Nu apusul de pe plajă.
Nu restaurantul de pe faleză.
Nu excursia cu barca.
Ci acel colț liniștit al camerei, unde natura își găsise loc fără să ceară permisiune.
De ce necunoscutul ni se pare adesea periculos
Întâmplarea mi-a arătat cât de repede asociem ceva necunoscut cu o amenințare. În momentul în care am observat obiectele, primul instinct a fost să mă îngrijorez.Nu știam ce erau, iar lipsa unei explicații a creat automat teamă.
După ce am găsit răspunsul, nimic din cameră nu se schimbase. Obiectele erau aceleași. Singurul lucru diferit era modul în care le priveam.
Ceea ce părea straniu devenise interesant.
Ceea ce părea periculos devenise fragil.
Ceea ce voiam inițial să îndepărtez cât mai repede ajunsese să-mi stârnească grija.
Această reacție apare în multe situații. Oamenii se tem adesea de insecte, reptile sau alte vietăți mici fără să știe dacă acestea sunt într-adevăr periculoase. Aspectul, mișcările rapide și prezența neașteptată pot provoca teamă înainte ca mintea să analizeze situația.
Informarea schimbă însă perspectiva.
O resto si pe aver rig
