Fă distincția între singurătatea aleasă și izolarea născută din frică. Prima este sănătoasă; a doua necesită atenție.
Exersează vulnerabilitatea treptată. Nu dezvălui totul deodată, dar nici nu închide toate ușile.
Caută spații aliniate intereselor tale. Ateliere, lectură, voluntariat, activități intelectuale sau spirituale unde profunzimea vine de la sine.
Lucrează peste rănile trecutului. Nu toată lumea va repeta ceea ce ai trăit înainte.
Acceptă faptul că câteva prietenii pot fi suficiente. Calitatea este mai importantă decât cantitatea.
Nu este nimic în neregulă cu a avea puțini sau deloc prieteni. Poate fi o reflectare a autenticității, a unor valori puternice și a profunzimii emoționale.
Cheia nu este să te integrezi, ci să te înțelegi pe tine însuți. Și de acolo, decide dacă vrei să continui singur… sau să faci loc pentru conexiuni mai conștiente și mai reale.
O resto si pe aver rig
