Poate părea puțin, dar pentru sufletul unui om în vârstă înseamnă foarte mult.
Persoanele în vârstă nu au nevoie de lucruri extraordinare.
Au nevoie să simtă că nu au fost uitate.Au nevoie să știe că existența lor încă are valoare pentru cineva.
Au nevoie să știe că anii pe care i-au dedicat familiei nu au trecut degeaba.
Bunicul nu cere niciodată nimic.
Este genul de om care spune mereu că este bine, chiar și atunci când îl doare ceva.
Spune că nu are nevoie de nimic, chiar și atunci când îi este greu.
Dar eu știu adevărul.
Știu că orice om are nevoie de atenție, de afecțiune și de puțină căldură sufletească.
Astăzi am pregătit o masă simplă.
Poate nu este perfectă, dar este făcută cu dragoste.
Și asta contează cel mai mult.
Am stat împreună, am povestit și am depănat amintiri.
Mi-a vorbit despre copilăria lui.
Despre vremurile în care oamenii aveau puțin, dar erau mai uniți.
Despre serile în care vecinii se adunau împreună și stăteau de vorbă până târziu.
Despre respectul pe care oamenii îl aveau unii față de alții.
Și, pentru câteva momente, am simțit că timpul s-a oprit.
Într-o lume atât de grăbită, am realizat cât de important este să ne oprim și să prețuim oamenii care încă sunt lângă noi.
Pentru că nimeni nu rămâne pentru totdeauna.
O resto si pe aver rig
