„Dacă vine cineva și spune, ești urâțică, ce se întâmplă?”
„Dacă vine cineva și spune, ești urâțică, ce se întâmplă?”
„Victoria: Îi dăm un pumn în gură.”
„Victoria: Îi dăm un pumn în gură.”
„Fără violență. Unde ați văzut voi violență la noi acasă? Tati o bate pe mami?”
„Fără violență. Unde ați văzut voi violență la noi acasă? Tati o bate pe mami?”
„Victoria: De la Iris.”
„Victoria: De la Iris.”
„Iris: De la Victoria.”
„Iris: De la Victoria.”
Întrebările au atins și zona timpului personal – acel spațiu necesar oricărui părinte pentru a se reîncărca, fără vinovăție, dar cu multă luciditate.
„Victoria: Când ai o zi liberă fără noi, ce-ți place să faci cel mai mult?”
„Victoria: Când ai o zi liberă fără noi, ce-ți place să faci cel mai mult?”
„Îmi place să stau cu tati. Când sunt și fără voi, și fără tati, îmi place să stau să mă uit în tavan și să fie liniște.”
„Îmi place să stau cu tati. Când sunt și fără voi, și fără tati, îmi place să stau să mă uit în tavan și să fie liniște.”
Momente‑cheie din discuție
Despre autoapreciere și limite: răspunsurile Gabrielei au pus accentul pe respectul de sine și pe respingerea etichetelor jignitoare. Tonul a rămas jucăuș, dar mesajul a fost ferm: reacțiile violente nu sunt o soluție, iar în casă există reguli clare.
Despre echipa de acasă: între replici, fetele au provocat-o pe mamă la un „sondaj” pe tema răbdării. A urmat un schimb de replici savuros, în care umorul a diluat orice tensiune.„Victoria: Mami, cine te enervează mai repede, noi sau tati?”
O resto si pe aver rig
