„Victoria: Mami, cine te enervează mai repede, noi sau tati?”
„Gabriela Cristea: Voi sau tati.”
„Gabriela Cristea: Voi sau tati.”
„Victoria: Alege!”
„Victoria: Alege!”
„Mă enervează când tu, Iris și cu tati faceți coaliție și eu rămân așa a nimănui singură pe din afară. Voi vă coalizați și eu sunt foaie verde.”
„Mă enervează când tu, Iris și cu tati faceți coaliție și eu rămân așa a nimănui singură pe din afară. Voi vă coalizați și eu sunt foaie verde.”
Despre tihnă și reconectare: Gabriela a vorbit deschis despre nevoia de liniște, de timp în doi cu partenerul sau, pur și simplu, de câteva momente în care „te uiți în tavan” și îți pui gândurile în ordine. Un mesaj util pentru orice părinte care își caută echilibrul.
Atmosfera generală a conversației a rămas caldă și complice, cu glume, tachinări și mici „alianțe” temporare între membrii familiei. Replica despre „coaliție” a stârnit zâmbete, dar a și arătat că transparența și autoironia pot detensiona rapid orice situație apărută între părinți și copii.
Din întrebările directe ale Victoriei și ale lui Iris se conturează un portret de familie în care dialogul este regula, violența nu are loc, iar răbdarea și umorul țin echipa unită. Iar când fiecare își spune povestea pe rând, timpul în patru – sau liniștea de care are nevoie oricare dintre ei – devine mai ușor de găsit.
O resto si pe aver rig
