De două ori mai multe griji… dar și de două ori mai multă iubire decât aș fi crezut posibil.
Au crescut împreună, ca două flori care nu știu că sunt separate, dar care se caută mereu o pe ceaaltă.
Când o plânge, celaltă se oprește din joacă.
Când una râde, cealaltă râde înainte să înțeleagă de ce.
Când sunt despărțite pentru câteva minute, parcă lumea devine mai liniștită, mai incompletă.
ezvi continuarea pe pagina următoare 😍💕Le privesc în fiecare zi și încerc să înțeleg cum este posibil ca două ființe atât de mici să umple o casă întreagă de viață.
Mânuțele lor mici care se caută instinctiv.
Ochii lor curioși care descoperă lumea ca și cum ar fi prima dată când aceasta există.
Zâmbetele lor, atât de pure, încât pot șterge orice oboseală, orice teamă, orice grijă.
Există seri în care mă așez în liniște lângă pătuțurile lor și doar le privesc.
Respirația lor calmă îmi amintește că, indiferent cât de grea a fost ziua, totul merită.
Fiecare secundă.
Fiecare sacrificiu.
Fiecare moment în care am renunțat la mine pentru ele.
Nu există manual pentru a fi tată.
Nu există reguli perfecte.
O resto si pe aver rig
