Doar inima care învață în fiecare zi să iubească mai mult decât ieri.Și eu învăț.
În fiecare dimineață când una dintre ele îmi prinde degetul și refuză să îl lase.
În fiecare seară când adorm pe jumătate obosit, dar complet împlinit.
În fiecare clipă în care îmi dau seama că viața mea nu mai este despre mine.
Este despre ele.
Primul lor an a trecut ca o clipire și totuși a fost o eternitate de emoții.
Primele zâmbete.
Primele încercări de a se ridica.
Primele râsete care au umplut casa ca o muzică pe care nu vrei să o oprești niciodată.Și cel mai frumos lucru dintre toate?
Faptul că nu sunt singure.
Se au una pe cealaltă.
O legătură pe care nu o pot explica, dar pe care o pot vedea în fiecare privire, în fiecare gest, în fiecare atingere mică.
Uneori mă întreb cum va fi viitorul lor.
O resto si pe aver rig
