Zeama de varză devine vâscoasă atunci când, în loc să domine bacteriile lactice „bune”, se înmulțesc alte bacterii care produc substanțe mucilaginoase. Situația apare mai ales când temperatura este prea mare, varza nu este bine spălată, butoiul nu este curat sau salinitatea nu este corectă. Practic, echilibrul microbiologic se strică, iar saramura nu mai fermentează așa cum trebuie.
Înainte să te gândești cum o salvezi, trebuie să o evaluezi. Dacă are miros acru plăcut, de murătură, nu prezintă pete de mucegai sau miros de putred, ai șanse reale să o aduci pe linia de plutire. Dacă miroase greu, sulfuriu, cu iz de stricat sau vezi mucegai negru, albastru sau pufos, cel mai corect este să renunți la ea. Nu merită riscul unei intoxicații.Dacă zeama este doar ușor vâscoasă, fără miros suspect, poți încerca metoda cu sfeclă roșie. Sfecla este folosită de mulți gospodari și la borș și la murături, pentru a întări fermentația, a da culoare și a aduce zaharuri naturale pentru bacteriile lactice. Principiul este simplu: bacteriile lactice se hrănesc cu zaharuri, produc acid lactic, pH-ul scade, iar mediul devine mai sigur și mai stabil. Sfecla nu „curăță” singură zeama, dar ajută flora bună să preia din nou controlul.
O resto si pe aver rig
