Într-o noapte, când nu reușeam să adorm, am auzit ușa deschizându-se încet.
O fată a intrat în salon.
Nu părea asistentă și nici pacientă. Avea o prezență calmă, liniștitoare. S-a apropiat și s-a așezat lângă mine, fără grabă.
După câteva momente de tăcere, mi-a spus simplu:
– O să fie bine. Ai răbdare.Nu știam cine este, dar felul în care a spus-o m-a făcut să mă liniștesc.
A plecat la fel de discret cum venise.
Am crezut că am visat.
Dar în noaptea următoare a apărut din nou.
Și apoi iar.
Nu vorbea mult. Uneori doar stătea acolo, lângă mine. Alteori repeta aceleași cuvinte simple, dar puternice.
– Nu renunța.
În mod ciudat, începusem să mă simt mai bine. Nu doar fizic, ci și în interior. Parcă nu mai eram complet singur.
După câteva zile, am fost externat.
Medicii spuneau că tratamentul a funcționat. Eu știam că nu a fost doar atât.
Am întrebat de ea.
Nimeni nu știa despre cine vorbesc.
O resto si pe aver rig
