Astăzi împlinesc 107 ani. Mâinile mele, care au modelat o viață întreagă de amintiri, au făcut și acest tort. Fiecare an, fiecare clipă, trăiește în această inimă.

Au pregătit mii de mese.

Au îmbrățișat oameni dragi.

Și astăzi, la 107 ani, au făcut încă un tort.

Nu pentru că aș avea nevoie de un motiv să sărbătoresc, ci pentru că fiecare an merită onorat.

Mulți mă întreabă care este secretul unei vieți atât de lungi.

Adevărul este că nu există un singur secret.

Viața nu vine cu o rețetă.

Nu am avut o existență perfectă. Nu am fost ferit de greutăți. Am cunoscut sărăcia, am cunoscut frica, am cunoscut pierderea și am cunoscut singurătatea.

Dar am învățat ceva foarte important: omul nu devine puternic pentru că nu cade niciodată, ci pentru că se ridică de fiecare dată.

Îmi amintesc prima mea zi de școală.

Țineam un creion atât de strâns în mână, de parcă era cea mai importantă comoară din lume. Mama îmi aranjase hainele și îmi spusese:

— Învață, pentru că ceea ce înveți nimeni nu-ți poate lua.

Atunci nu înțelegeam.

Astăzi, după 107 ani, îi dau dreptate.

O resto si pe aver rig

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *