Coborî încet scările, obosită, cu pași grei.
Holul era aproape gol.
ADVERTISEMENT
⬇️⬇️Apasă mai jos pentru rețeta completă⬇️⬇️Doar câțiva pacienți și o lumină caldă la intrare.
Și apoi… liniște.
Dintr-o dată, luminile s-au schimbat.
Și cineva a început să aplaude.
Un copil.
Apoi un alt pacient.
Apoi asistentele.
Ana rămase blocată.
— La mulți ani! se auzi o voce.
Din spatele recepției, colegii ei ieșiră cu un mic tort improvizat, decorat cu lumânări simple.
Pe el scria: „Mulțumim, Ana”.
Ochii ei se umplură de lacrimi instantaneu.
— Noi nu am uitat de tine… spuse șefa secției zâmbind. Știm cât de mult muncești.
Un copil pe care îl salvase în acea zi alergă spre ea cu un desen.
O resto si pe aver rig
